Zăpada strălucea iar fulgii imi atingeau delicat chipul. Peisajul din fața mea parea desprins ca dintr-un vis. Copiii isi dădeau drumul din vârful pârtiei pana jos, râsetele lor încălzind atmosfera. Cerul era de un albastru senin iar fulgii inca continuau sa imi atinga incet chipul. Toată lumea era foarte fericita din cauza zăpezii de culoarea laptelui. Tot ce puteam era sa privesc peisajul fascinată de frumusețea acestuia.
Mai pe seara am plecat în oraș, ca sa ne plimbăm sub luminile de la decorațiunile de Craciun. Din oras nu lipseau, bineînțeles, oamenii de zăpadă. Oriunde mergeai vedeai zurliii oameni de zăpadă. In parc era un brad urias, decoract cu globuri, betea, luminițe si in vârf o stea argintie care era uriasa. Un cor a început sa cante colinde in fata tuturor, vocile calde gâdilându-le auzul oamenilor din părculet.
Aceasta a fost o seara minunata si peisajul era unul excelent.
