Amintirea copilariei este reflectata ca o lumina pe imaginea memoriilor bunicilor, care a ramas vie de-a lungul vietii mele. Nu pot sa uit ca Cele mai importante momente pe care le-am trait au fost Cele, in special, cu bunica mea. Primele povesti care m-au inveselit sau m-au intristat le-am auzit de la bunica.
Bunica este cea care imi povestea despre razboiul la care a fost ranit bunicul, imi povestea despre communistii sovietici, care veneau sa ia recolta an de an.
Munca in C.A.P.-uri in colectivele de tarani n-a fost usoara, pentru ca partidul ii deposedasera de pamant, care era proprietatea sfanta a taranilor.
Bunicii au trait si au rabdat vremuri grele de foamete si razboi, dar din fericire nu si-au pierdut speranta si credinta in Dumnezeu. Bunica mea a insemnat o seama de exemple demne de urmat, ea era "epicentrul" familiei, in jurul careia ne adunam de sarbatori si Colindam si cantam si ne bucuram. Copilaria la sat cu traditiile si credinta, cu traiul modest dar plin de intelepciune mi s-a impregnat in suflet ca o icoana vie ce straluceste peste ani.
