Deasupra capului meu, un cer înnorat de Decembrie îmi captiva ochii.Nuantele norilor erau de un gri electrizant combinat cu lacrimi de toamna.Încet si parca timid, ploaia coborî de pe bolta cerească, mangaindu-mi chipul meu si al pământului.
Suspin, în timp ce îmi ridic mâna stâng încet, cu dorinta de a prinde ploaia.Dar ea cade si mai repede si mai repede si parca sunt udă leoarca de câteva minute încoace.
Spre dezamăgirea mea, eseuez in a prinde ploaia-n mâini, dar parca m-a prins ploaia pe mine, în timp ce stau, de jumatate de ora, uitandu-ma în continuare la cerul ploios de Decembrie care a dat nastere la o ploaia...torentiala.
Sper ca te-am ajutat!
