Mă aflam în cimitirul din curtea bisericii.Incă mi l amintesc la fel de bine.Văd parcă si acum mormintele acoperite de omătul albăstrui. Fulgii cădeau ritualic,impânzind crengile brazilor atârnate greoi peste monumentele funerare.Crucile se înălțau semețe ,inșirand numele sufletelor demult apuse.Era liniște,dar parcă auzeam glasurile celor care străjuiau cimitirul de ani buni.Din loc în loc,lângă crucile ruginite era pusă câte o candelă. Priveam flacăra ce ardea mocnit si încercam să deslușesc numele celor ce se odihneau acolo,scrise pe lemnul mâncat de carii.
