Intr-o zi geroasa de iarna,ma plimbam încetișor sa admir peisajul înghețat ,parca înspăimântător.Pe drumul îngust,ca o oglinda,ce soarele o străpunge cu razele sale,ce parca o data străluceau cu putere,se zări o batrana uscata,parca înghețată de anotimpul crud,ce in parul sau cărunt,zăceau mici fulgi de zăpada.Aceasta se sprijinea intr-un baston bătrân,parca rupt din scoarța umeda și rece a copacilor.Bastonul aluneca încet pe ghiața de sub picioarele scurte ale bătrânei,iar aceasta se dezechilibra.Eu,cu pași mici,m am apropiat de fața-i palida și am cărat o pe umărul meu,încet pana la casa ei.Ajunsi,aceasta m a invitat in casa mica și parca dărâmată de greutățile vremurilor,parca răsplătindu ma cu prăjituri calde care parca,cu fumul cald,abureli geamurile înguste.Acele momente au fost o rasplata atât pentru mine,cât și pentru micuța batrana,așa ca,BINE FACI,BINE GĂSEȘTI!
