Poetul isi asterne gândurile in aceste versuri,in primele doua versuri se refera la ceea ce simte in sufletul său, are o suferință foarte grea , iar acea durere ii macină sufletul in fiecare seară.
In ultimele doua versuri, poetul descrie faptul ca isi doreste sa spună cuiva suferinta lui dar apoi se razgandeste si acest lucru il face sa sufere si mai mult ca si cum ar fi in noroi si ar cădea asemenea unei frunze si i s-ar frânge aripa deoarece ramane totul ascuns in sufletul său.
