Sunt în inima pădurii.cu
Ma uit cu tristețe cum cade ultima frunza din copac.Cum norii sufla fără mila spre stejarul meu.Imi înghețată urechile și îmi lăcrimează ochii.Copacii dezgoliti de haina lor ce odată era verde,admira cu tristețe ochiurile împletite de mandra toamna cum plutesc în aer ca niște păsări.
Cu o infatisare de vârcolac îmi imratisez pentru ultima data copacul meu știind ca no sa mai pot să-l imratisez pentruca urmează iarna.
