Si sa va povestesc, ascultatorii mei, despre acea zi in care chiar am fost acolo! Singur, intr-o zi, am zis sa ies la aer curat pentru a vizita periferiile orasului si daca tot veni vorba de oras cred ca nu prea este adevarat ceea ce am spus, ca am iesit la aer curat, ci poate doar aer liber. Nu mi-a pasat ca ceilalti spun despre acel loc ca fiind unul de evitat, unde se petrec lucruri stranii. Si am inceput sa cercetez pamanturile arate, groapa de masini si cea de gunoi. Nu era ceva ce ai vrea sa vizitezi, dar eu fiind o persoana interesanta de cele mai ciudate lucruri m-am aprofundat in cunoastere. Mergand, am ajuns la marginea padurii. Simtindu-ma deja foarte captivata de partea linistita a orasului am intrat in padure si ce sa vezi? Nu, nu o casuta din turta-dulce si vreo sapte pitici ci o vulpe. Una mai rosie ca oricare alta pe care o vazusem pana atunci . Am incercat sa ma apropii, sa o pot studia mai de aproape iar in momentul acela a disparut, ca si cum ar fi fost invaluita de o manta stravezie. De ce credeti ca am iesit din padure? Nu pentru ca m-am dus sa caut vulpea prin lanuri, si pentru ca mi-am dat seama cum a disparut. Acum ursul responzabil de moartea vulpei, inghitind-o dintr-o muscatura, venea dupa mine dar, cu talentul meu de alergator, am scapat cu viata ca sa va pot spune acum aceasta intamplare!
