noaptea e rece si sufletul meu la fel. o stea cade pe pamant ca un ger.
eu, stau la fereastra si ma uit la ea cu rasuflarea aproape taiata de minunatia sa. lâbga casa mea îsi gasise salajul ca o planeta albastra in inima mea. stau si astept sa apara mireasma zilelor de vara din amele visuri.
dar singuru-l ce-apare este linistea din suflet care imi inunda camera. sufletul meu e fara speranta asteapta un semn de la viata, dar steaua straluceste de langa casa mea si ca un soc imi reapare speranta ca intr-o zi voi putea calatori in abisul stelelor la capatul inelelor pana o voi gasi planeta albastrea ce-o voi iubi.
acum sufletul imi va spune pana unde voi putea sa merg chiar daca mintea va fi indarat.
