La marginea satului meu este o pădure. In fiecare an obișnuiam sa ma joc alături de prietenii mei prin aceasta. Copacii atât de bătrâni si Uriași cu frunzele lor ca un verde de smarald ma uimieau. Poteca îngusta care ne ducea spre inima pădurii,coborând intre-o râpa de unde izvorâta un mic pârâu cu apa de cristal erau tot ceea ce își poate dorii un copil. In fiecare dimineața auzind cântecul pasarelelor,animalele care coboară jos la pârâu. Chiar și Șerpii erau mai prietenoși. Totul era foarte frumos si plin de viața. Comuniunea omului cu natura si a omului cu animalele este din plin.
OBS! Nu le am eu cu compunerile dar ai putea integra câteva figuri de stil sau expresii despre păduri. Sa ii dai un aer mai frumos,zic eu.
