"O rămâi,rămâi la mine,
Te iubesc atât de mult!
Ale tale doruri toate
Numai eu ştiu să le-ascult;
În al umbrei întuneric
Te aseamăn unui prinț,
Ce se uit-adânc în ape cu ochi negri şi cuminți
Şi prin vuietul de valuri,
Prin mișcarea nalte ierbîn,
Eu te fac s-auzi în taină
Mersul cardului de cerbi;
Eu te văd răpit de farmec
Cum îngâni cu glas domol,
În atenția apei strălucire
Întinzâne piciorul gol
Şi privind în luna plină
La văpaia de pe lacuri,
Anii tăi se par ca clipe,
Clipe dulci se par ca veacuri."
Astfel zise lîn pădurea
Bolți asupră-mi clătinându;
Şi eram l-a ei chemare
Ş-am ieşit în câmp râzând.
Astăzi chiar de m-aş întoarce
A-nțelege n-o mai pot...
Unde eşti,copilărie,
Cu pădurea ta cu tot?
"O rămâi....
de Mihai Eminescu
