Anii copilăriei sunt cei care mi-au marcat existenta.Acolo, mi-am făcut primii prieteni, primele amintiri si mi-am luat primele pedepse.Am fost un copil foarte energic, agitat, zăpăcit si care le dădea bătăi de cap parintilor.Cand mergeam la bunici eram cea mai fericita deoarece lor le era mare drag de mine si, deoarece mergeam rar la ei, erau mai indulgenți cu mine si nu ma certau prea tare.Mergeam la ei doar vara, atunci când părinții mei erau în vacanță.Imi aduc cu mare nostalgie aminte de atunci când mergeam să furăm cireșele vecinilor, sau când mergeam pe camp cu amicii mei să furăm porumb.Au fost niște ani minunați, pe care mi-aș mai dori să-i trăiesc și pe care, cu siguranță ii consider cei mai amuzanți.
