Este toamna si frig. Seara e pe-aproape si ziua se stinge. Amurgu-i de sange.
Cerul e rosu si pare ca suntem intr-un film de groaza unde cel care scapa va fi urmatoarea victima. Doar vantul se mai aude din cand in cand printre frunzele care stau atarnate de copacul fioros. Ne scufundam tot mai mult in linistea amurgului si parca fiecare suflare e tot mai grea si tot mai aspra. Umbrele noptii se-ntind si linistea vine din ceruri. Totul intuneric. Din cand in cand apare cate o raza de lumina, dar nu pentru mult timp. Totul este tesat cu o panza de magie si de mister.
Se apropie dimineata si totul capata viata. Este lumina acum. Maine seara va cobori misterul iar pe drum.
Sper sa-ti placa =)
