O dată mergeam spre vie in rochia mea preferată când de o dată apăru toamna .
O întreb de ce este tristă , ea îmi răspunde că nu are cum sa nu fie tristă ,căci în drum spre vie a îngălbenit toate frunzele, a uscat câmpiile, a făcut apele reci, unde copii se jucau .
Și de ce ai plecat acum spre vie? O întreb eu.Pentru ai aminti soarelui să plece căci iarna mă alungat din celălalt ținut iar acolo undeva copii îl așteaptă după amiază.
Era rece speriată și tot timpul sufla spre mine ca gerul in drum spre vie,având un soare mic și palid in buzunar cu care îl va înlocui pe cel vesel.
Am ajuns la vie și soarele a plecat, toamna la urcat soarele cel palid pe cer,toată căldura,lumina si veselia a plecat.
Noi ne-am întors la școală și am sperat sa se întoarcă soarele cel vesel!
Baftă pentru luni !<3
