Odata de mult un chimist pe nume Alfa a incercat sa faca un om.La inceput a luat un pic de apa vie prin care inotasera multi cai de mare,rechini si tot felul de animale marine.Apoi cate un pic a dizolvat de la fulgere electricitate fiind necesar pentru captele luminate.Dupa de la aur a luat cateva carate si de la iezi o lingurita de zbenguiala.De la flori a luat culori.La sfarsit a luat foc si l-a azvarlit in acest aluat la mijloc.De atunci a luat viata iubirea.Ca omul sa stea drept a folosit un fir de iarba.Fiind plictisit in cetate Alfa a creat pentru expozitie numai unicate.Pentru fiecare le-a pregatit un teren vast si multe altele.Chiar ochi de rezerva.Distrat Alfa a uitat unora sa le puna cap,altora a uitat sa le adauge plumb.Si nu au stat locului. Au descoperit lumi noi.Erau din familia lui Cristofor Columb.Alteori a agtat pe unul de semnele de intrebare,pe toate asa cum s-au nascut filosofii pe numele lor Planton,Socrate.Ce nu a uitat Alfa este ca a adaugat fiecaruia speranta.
