Copilăria, perioada în care noi considerăm ca totul fiind o joacă, visăm că o să ajungem ce ne place, învățăm multe lucruri noi.
Copilăria mea a fost... minunată din punctul meu de vedere, si acum îmi amintesc poznele pe care le făceam când eram mică. Chiar dacă am mai crescut nu pot spune că nu mai sunt un copil, mai am multe de învățat despre viață.
Îmi amintesc de mine când aveam cam cinci ani... îmi plăcea să desenez tot felul de personaje din povești sau desene animate si scriam pe pereții din camera mea. Mama ma certa, dar înțelegea că eram copil.
Toate jucăriile mele le am si acum, aproximativ toate rupte.
De fiecare dată când mă duceam în vizită la bunica, ea îmi dădea dulciuri: bomboane, prăjituri... de toate. Mi-o amintesc și acum, cu părul alb, ochii căprui, puțin mai scundă, o bunică extraordinară. Eu mai mereu îi ceream să se joace cu mine:
-Bunico, te joci si cu mine?
-Cum să nu!
Eu îi dădeam o păpușă si luam si eu una, si ne jucam tot timpul.
Mi-a plăcut foarte mult să fiu copil... Cred că toți oamenii își doresc măcar încă o dată să mai fie un copil.
