De fiecare dată când vizitez sfânta biserică,îmi sare în ochi focul gingaș al lumănârii albe,care nu se stinge niciodată.Flacăra ei este ocrotită de un arhanghel din ceruri,care de asemenea are grijă de sufletul meu,nelăsându-l să se abată de pe drumul lui Dumnezeu.Când privesc lumânarea eternă care îmi sădește speranța în suflet,parcă îi văd aripile îngerului meu călăuzitor cum se întind ca să asigure că niciun pericol nu-mi amenință viața limitată.Aripile sale sunt încinse ca focul pur din inima Celui de Sus,care este însuși iubire a nemărginită.
