La picnic
Cand eram mica aveam parte de multe peripetii. Dar imi amintesc foarte bine una.
Pe cand eram eu mai mica, aveam obisnuinta sa facem picnicuri pe deal. Fiecare aducea ce voia si mancam. Se nimerise ca eram doar eu si cea mai buna prietena. Fericite ne bucuram de aerul curat si atmosfera placuta. Ne-am intins pe iarba si am inceput sa vorbim. Asa repede a trecut timpul, parca a zburat. La un moment dat am auzit ceva, parea a fii un caine. Cand ma intorc, vad un caine mare care alerga spre noi. Am luat-o la goana dar cainele ne intrecea. Intr-un final ne suim intr-un copac si ne uitam la caine. Dupa 10 minute vine stapanul si striga cainele. Acesta ramase acolo in fata copacului. Curios stapanul veni sa vada ce este in copac. Cand ne-a vazut ne-a spus sa ne dam jos caci cainele nu ne face nimic. Cu frica ne-am dat jos si cainele, bucuros a sarit pe noi. Stapanul ne-a spus ca cauta joaca.
Dupa toata experienta asta, nu ne-a mai trebuit picnic.
