Stând pe pat si citind cartea preferara, eram din ce in ce mai curioasă in legatura cu ce se va intampla mai departe.. Dar aveam niste intrebari la care nu prea gaseam raspuns.
Deodata o voce subțire spuse:
-Buna, dragule copil!
-Ce?cine esti? spusesem eu
-Sunt chiar eu, ma vezi?
-Tu esti?Cartea?
-Da, cum iti par?
-Imi pari o carte minunata, si ma fascinezi cu tot ceea ce scrie in tine!!
-Ma bucur, nu toti copii mai sunt fasinati de cărți
-Eu sunt si stiu ca cartea ma luminează cu intelepciune, si citind cat mai mult imi dezvolt imaginația
-Gandesti foarte bine, si frumos
-Stiu, cartea ma facut sa gandesc asa..
-Ma.bucur ff mult
-Si eu, esti un obiectu cu viata, minunat.
sper ca te-am ajutat
