Margot
pleaca, nelinistita ca para atat de putin la moda cu un ghiozdan, speriata la
gandul de a avea profesori severi. Mama ei o insoteste.
Copiii
si parintii sunt in picioare in curtea scolii. Margot se uita dupa chipuri
familiare. Vede doua prietene de la fosta scoala si se duce spre ele.
Deodata,
o voce autoritara comanda/ cere elevilor sa se regrupeze/reuneasca fara zgomot in interior/inauntru.
Un domn grasut si mustacios citeste numele din clasa a 6-a. Margot este foarte
atenta. Numele ei nu figureza pe nicio lista. « Fiti draguti/ cuminti,
copii ! » Profesorul striga numele a 14 baieti si pe urma Margo isi
aude numele, ca prin minune. Se simte usurata si imediat ca la ea acasa. Uf !
Are (un) loc !
Dirigintele
pare dragut, dar nu este genul ei de profesor. Ea prefera barbosii. Se apropie din
ce in ce mai mult pe masura ce el pronunta fiecare cuvant. Mai intai, ea
copiaza orarul in carnetul ei. Nu-i rau. Are liber miercurea.
