Cand eram mic nu aveam nici un prieten. Si cu toate ca ma simteam singur , imi era tare rusine sa imi fac noi prieteni. In fiecare zi la scoala se râdea de mine ca nu am nici un prieten si ca stau mereu singur. Deodată imi veni ideea sa imi inventez un prieten imaginar.
Numele lui ar fi fost LUCA , si avea varsta mea, adica...11 ani. Era prietenul perfect. Si la scoala ma dadeam mare ca am un prieten perfect.
Intr-o zi mi-am dat seama ca cu toate ca era un prieten imaginar ma atasasem de el. Si problema era ca colegii din scoala voiau sa-mi cunoasca prietenul nou. In momentul acela, ma simteam ca o laşă. Si am zis adevarul. Ca prietenul meu e inventat. Dar dupa...catorva colege li se facu mila de mine si au devenit prietene cu mine. Si ne intelegeam foarte bine. In momentul acela, mi-am dat seama ca nu e bine sa minti, mai ales cand vine vorba de prieteni.
