La steaua care-a rasarit
E-o cale-atat de lunga,
Ca mii de ani i-au trebuit
Luminii sa ne-ajunga.
Poate de mult s-a stins in drum
In departari albastre,
Iar raza ei abia acum
Luci vederii noastre.
Icoana stelei ce-a murit
Incet pe cer se suie:
Era pe cand nu s-a zarit,
Azi o vedem, si nu e.
Tot astfel cand al nostru dor
Pieri in noapte-adanca,
Lumina stinsului amos
Ne urmareste inca.
(Am cartea cu poezii de mihai eminescu si copiai de pe ea sa nu scrii ce e in paranteza asta)
Este vorba despre steaua care-a rasarit