Fiecare persoana,cand priveste spre cer,il priveste cu un strigat doar de dansul auzit.Un strigat de ajutor,o cerere de speranta.Toti oamenii,cand privesc la cer,parca asteapta de printre nori sa cada salvarea.Toate greutătile,poverilr si grijile,ei si le lasa la o parte,cand vad bolta senina a cerului nesfârsit.Aceasta mare întindere de sus,le da o speranta,o încurajare,ca totul va trece,se va rezolva.Fiintele cand vad cerul,atat de imens,insa atat de transparent si fragil ,care ramane intreg dupa atatea furtuni si uragane,ei isi adună puterile si se hotărăsc se reziste luptei.Daca cerul se ar împarte in doua,atunci noi,fiinte atat de mici si neînsemnate,nu vom avea putere si curaj.atunci,nici o persoana nar mai cauta încurajare de la cerul luminos si nedespartit.
