O zi de toamna,totul era pustiu in satul unde locuiam,nici un copil nici un sunet,doar frunzele acelea care stateau sa cada din copac la prima adiere de vant.Langa casa mea la distanta de vreo 500 de metri era un lac,langa lac era un copac mare si batran,care saracul si acum imi amintesc cum isi pierdea cate o frunza incet.Toate frunzele lui cadeau pe suprafata lacului .Lacul era plin de frunze portocali totul era ca si rupt din poveste.Acel lac portocaliu imi apare mereu in minte de cate ori ma gandesc la toamna
