Intr-o toamna aurie, incarcata de roade, mai multi drumeti petreceau la Hanul Ancutei, un han cu ziduri groase, ca o cetate. Printre cei aflati acolo se gasea si comisul Ionita, un om impunator si care era foarte mandru de calul sau. Un alt calator, Mos Leonte, il provoaca pe comis sa povesteasca despre acel cal. Comisul Ionita le spune calatorilor ca atunci cand era tanar, a poposit la Hanul Ancutei si a intalnit un boier. Din vorba in vorba, i-a prezentat acestuia problema sa legata de o bucata de pamant, pentru care a hotarat sa mearga la Voda sa-i faca dreptate.
Boierul l-a ascultat cu atentie si apoi l-a intrebat ce s-ar intampla daca Voda nu i-ar face dreptate. Comisul i-a raspuns imediat ca Voda ar trebui sa-i pupe iapa la coada.
Ajuns la curtea domneasca, comisul i se infatiseaza umil domnitorului si isi cere dreptatea. Cand Voda i s-a adresat, comisul si-a dat seama ca acesta era boierul de la han. Incurajat de situatie, i-a prezentat actele sale si Voda si-a dat seama ca avea dreptate. Comisul, impresionat de atitudinea domnitorului, s-a asezat in genunchi. Voda i-a spus sa se ridice si l-a intrebat ce-ar fi fost daca nu-i facea dreptate. Ionita i-a spus ca el nu si-ar fi luat vorba inapoi.
Comisul Ionita isi incheie povestirea, atragandu-le atentia calatorilor asupra originii nobile a calului sau. In final le promite o noua istorisire.
