Era o zi de toamna. Frunzele cadeau zos si faceau un covor auriu. Intr-o zi eu plecasem la plimbare cu prietenii. Dupa un timp indelungat s-a auzit ceva sub covorul auriu. Era un epure pufos si dragalas. Unii copii vroiau sal prinda dar eu leam spus ca nu e o idee buna. Mai bine il lasam in pace deoarece mai mult nu va mai veni pebaici. Si deatunci epurele mereu vine toamna pe la noi si il revedem. Uneori ii mai dam si niste gustari.
