Polonicul tacea trist in timp ce statea agatat in cui.Celelalte ustensile dormeau.El privea pe geam,cand deodata,o stea se desprinse de pe cer si ateriza la fereasta bucatariei.
"De ce esti trist?"intreba ea.
"Off...steluto,stau atarnat in cuiul asta de 10 ani si nimeni nu m a mai folosit...
"Eu am stat sa te privesc de sus de pe cer,faceai oamenii fericiti,ii ajutai mereu sa nu cunoasca foametea.Dar toate au un sfarsi,cum toate au un inceput."
"Stiu.Iar sfarsitul meu se apropie.Uite ce scorojit m am facut..."
"Nu ti face griji.In natura nimic nu se pierde.Totul se transforma."
Dupa aceste vorbe,steaua facu un salt inapoi la locul ei pe cer.Polonicul simti un fior care ii incetosa privirea.
" Bun venit in constelatie",spuse steaua noului ei vecin etern.
