Tocmai s-au terminat orele. Un copil mai năzdrăvan, Darius, a fost distras în așa fel încât și-a uitat caietul de limba română și stiloul său preferat.
În liniștea înfricoșătoare, caietul suspină.
-Ce-ai pățit, prietene? Îl întrebă stiloul.
-Oh...Ce aș putea simți când Darius ne-a uitat pe o bancă? Murmură caietul dezamăgit.
-Nu fii supărat! Greșeala lui. Când va ajunge acasă, își va da seama de greșeala înfăptuită. E cam uituc, râse stiloul.
-Nu te pot contrazice, stiloule! E micuț, ce te-ai putea aștepta de la un copilaș de doisprezece ani? Pe data viitoare, va învăța să fie mai atent, grăi caietul, foile sale răsfoindu-se din cauza vântului ce pătrundea în clasă, din cauza ferestrei deschise.
-Ce-ar fi să tragem un pui de somn? Mâine va fi o zi lungă, și vom fi prea obosiți pentru o nouă zi de școală! căscă stiloul.
-Somn ușor, șopti caietul, liniștea nocturnă lăsându-se peste apusuri.
