A fost odata, intr-o primavara, o frunza care traia intr-o padure.
In acest decor plin de umbra si racoare, frunza a crescut sanatoasa si vesela, fixandu-se de creanga firava ce se legana in adierea domoala a verii si se lasa mangaiata de razele prietenoase ale soarelui. Timpul trecea , primavara a lasat locul verii, iar toamna a schimbat aspectul naturii , aducand ploi, vant si frig. Frunza devenise trista , ii slabisera puterile, se ingalbenise si abia se mai putea tine cu tulpinita de ramura batuta de capriciile toamnei.
Intr-o zi friguroasa, sub stropii grei si reci ai ploii, frunza uscata s-a desprins de pe ram si a cazut pe pamantul ud. De acolo, privi copacul in care se nascuse si striga cu ultimele puteri :
- Adoi, draga copacule, adio, draga ramurica !
Apoi se lasa neputincioasa, cufundandu-se in noroiul gros.
