Intr-o clipă, ca o strângere de aripi, noaptea și-a ridicat vălurile și s-a retras în cămările ei intunecate. Răcoarea umeda a dimineții si-a intins degetele si a făcut ca zorelele liliachii să isi deschida cupele si sa adune picaturile de rouă. Un ied rătăcit, adormit lângă o tufă de hortensie, s-a trezit și isi caută mama. Ștrengarul, in drum spre staul, smulge fire de iarbă fără cusur, perfecte în lumina caldă a soarelui care le invaluie. La arginea pădurii, crinii albi ca spuma laptelui atrag insecte care zumzaie a bucurie. Soarele, craiul primaverii, isi pleaca dragastos razele peste poiana plină de flori mărunțele și pipepernicite. Toată natura se veseleste. Mai e destul pana se innopteaza!