Cu părul nins, cu ochii mici
Și calzi de duioșie,
Aievea parc-o văd aici
Icoana firavei bunici
Din frageda-mi pruncie.
Torcea,torcea,fus dupa fus,
Din zori și până-n seară,
Cu furcă-n brâu, cu gândul dus,
Era frumoasă de nespus
În portu-i de la țară...
Câta la noi așa de blând,
Senină și tăcută,
Doar suspina din când în când
La amintirea vreunui gând
Din viața ei trecută.
