Marea cea adâncă, înspumată, era acum lină, calmă. Deasupra mării erau trei corăbii care erau duse de val. Șuieratul lin al vântului mișca corăbiile și le ducea în largul mării cea care sclipea în bătăile soarelui, cu valurile ei nesfârșite, argintii. Nisipul cel fin şi auriu ne încălzea picioarele, și ne făcea să ne aruncăm cât mai repede în apa cea cristalină. Corăbiile se clătinau , dar nu se scufundau. Iar vânturile umflau cu toată puterea lor pânzele corăbiilor. Vântul este liniștit , ca o zi cu trei corăbii pe o mare calmă.
