In văzduhul albastru
O mica faptura, mai mica decat o palmă, era foarte trista. Pentru ca nimeni nu o baga in seama. Ea era o mica faptura neajutorata. Toti o priveau de sus. Unii cu dispret iar altii cu mila.
Trecu.se timpul si uite asa broscuta mica, verde urmă sa aibe prima ei toamna.
-Uau, cat de frumose sunt aceste frunze pictate atât de viu si colorat! isi spuse ea in sinea ei.
-Sunt de acord cu tine.
Broscuta a auzit o voce pitigaiata venind din spatele ei.
-Cine esti? întrebă broscuta la picioarele foarte lungi a fiintei.
-Sunt Domnul Barzoi! Am venit ca sa fim prieteni. Eu voi pleca in curand in țările calde. Vreau sa vii cu mine. Esti foarte firavă si n.o sa rezisti frigului! sugera barzoiul.
-As fii foarte încântată!spuse broscuta.
Ea sari pe spinarea lui. El zbura ca niciodata si fericirea isi făcu aparitia pe fata broscutei.
Cei doi au rămas prieteni nedespărțiți ajutându.se reciproc la nevoie
Sper sa.ti placa. Am muncit mult la ea. Unde e spatiu intre fragmente lasi aliniat si unde e dialog.
