Poate n-o sa va vina sa credeti dar am trecut printr-o peripetie in vacanta asta.
Intr una dintre vacantele trecute am organizat o excursie impreuna
cu cativa dintre prieteni mei. Hotarasem sa mergem cu corturile tocmai
la Sinaia. Drumul lung era, dar mai lung ni se parea calatoria cu
trenul. Ajunsi in Sinaia, am coborat cu sacii de dormit, cu tot ce aveam
de carat; aveam chiar si o saltea de dormit normala de pat. Cand am
vazut o ma apucat un ras.... dar totusi m am oprit repede ca a trebuit
eu sa o transport pana in poiana unde trebuia sa campam. Locul era
minunat, liniste, racoarea amestecata cu caldura soarelui... Noi ne-am
asezat corturile in forma de semicerc avand deschiderea catre adancul
padurii. Odata instalati ne am impartit in 2 echipe: prima trebuia sa
stea la corturi si sa faca de mancare iar a doua se ducea in oras in
vizita si la cumparaturi. Cu randul reusim sa vizital castelul Peles, sa
vedem ursul imblanzit de la intrarea castelului etc.
Totusi,
treptat, plictiseala se asterne peste poienita noastra. Jocurile cu
pedepse, stradania noastra zilnica de a face focul peste noapte nu
reusesc sa alunge plictiseala. Planuisem sa stam 10 zile dar in a 8 a
seara cade peste noi pe nepregatite o ploaie marunta, marunta, marunta
si; incetisor unul cate unul dintre corturi incepe sa se umple de apa.
Ce jale, ce durere pe noi....nevoiti iesim toti din corturi si in fuga
cea mai mare ne adapostim la o cabana apropiata pana a doua zi.
Trecu
si aceasta seara, si, dis de dimineata revenim nervosi la corturile
noastre. Ne apucam sa strangem tot si sa plecam acasa cu coada intre
picioare.
