Mama- figura mistica intiparita pentru eternitate in sufletul uman.
Chipul ei plapand si firav, purtator a unei iubiri jertfelnice se pierde in asteptare. E rabdatoare, mama. Timpul isi pierde dimensiunile in asteptarea copilului ei drag. Trupul si sufletul ii sunt framantate de ganduri si de dor.
Iubirea mamei este dulce si dureroasa in acelasi timp.
Mama - cu obrajii brazdati de tristete, cu inima ingrijorata si napastuita de disperare, este tinuta in viata de o speranta vie ce palpaie in interiorul ei- venirea fiului drag acasa.
Asezata la geam, gandurile ei o poarta departe , peste timp si spatiu catre odorul mult asteptat.
Metafora '' o inima pustie'' sugereaza singuratatea si suferinta mamei in lipsa copilului plecat.
