Desi era al mai mic copil din cei sapte frati , nu era defel alintat.Plecau parintii cu noaptea-n cap la lucrul pamantului si cei mai mari dintre ai sai frati. Nebagat in seama de nimeni, se juca cat era ziulica de mare cu gastele, cu ratele si cu bietul Grivei.Tarziu, dincolo de pranz isi amintea ca-i e foame si cotrobaia prin strachini, poate-poate va gasi vre-un bot de mamaliga ramas decuseara. Apoi bea apa pe saturate direct din galeata fantanii si abia tarziu spre inserat se gandea ca va veni mama ,fiinta apriga si iute care dadea un rost aparte intregului univers.Astepta cu nerabdare ziua cand va fi si el bun de munca si pentru ca deseori plagea cand fratii radeau de el ca-i mic , mama-sa ii ostoia sufletul spunandu-i:''Nu-i lua-n seama, doar tu esti tancul pamantului.'' Iar inima lui pe data se dregea si uita de supare. Numai el era ''tancul pamantului'' ! Si se simtea mandru in sinea lui desi nu stia ce inseamna lucrul acela.
