Un fir versui se iveste timid dintr-un bulgaras de argint. Plapand si gingas, isi ingana clopotelul alb ca laptele, soptindu-le timid furnicutelor amortite ca de-acum nu mai e mult pana ce rasfrangerile aurii le vor mangaia din nou.Si mai sopteste si firicelelor fragede de iarba, care inca dorm duse in tarana rece,ca au sa se inalte,si-au sa-si rasfete zmaraldul sub adierea calda. Ghiocelul singuratic, asteapta ca primavara sa-si picure violetul pe pamantul reavan, sa impleteasca flori pe crengile care sunt gata-gata sa invie.
Si, dupa datinile timpului, asa va fi.
Ca titlu merge "Gingasie", dar daca vrei poti pune tu altul
