Parabola fiul risipitor
rezumat
Parabola fiul rispitor este ca orice parabolă plină de înţelesuri, evidenţiind importanţa conştientizării greşelii, importanţa iertării şi importanţa dragostei.
Un tată avea doi feciori. Acesta a dat fiecăruia moştenirea, partea, care
i se cuvenea. De aici urmează atitudinea celor doi feciori faţă de darul primit.
Cel mare hotârăşte să rămână alături de tatăl său. Cel mic opusul: pleacă de acasă, trăind într-o perfectă risipă.
Risipa l-a adus la sărăcie materială, fiind obligat să devină argat pentru a avea din ce trăi.
Din noul său rol: de argat, îşi dă seama că până şi animalele la tatăl său au o viaţă mai îndestulată ...
Cu toată nădejdea, se-ntoarce acasă la părintele său, cerându-şi iertare.
Tatăl-părinte înţelept- îşi iartă fiul risipitor, dovenind că mai presus de toate e dragostea.
Viţel gras se taie, pentru a se sărbători întoarcerea fiului cel mic. Era de fapt întoarcerea la viaţă în pas de iertare, de nădejde şi de dragoste.
Fiului cel mare îi este greu să-nţeleagă, dar tătăl oferă cuvânt: întoarcerea păcătosului este esenţială, el- tatăl- oferindu-le amândurora dragostea sa.
