Pe cel deal, pe cel colnic
Trece-o prunca s-un voinic,
Puiculita balaioara
Cu cosita galbioara,
Voinicel tras prin inel,
Mult e mandru tinerel!
si-i tot zice voinicul:
„Canta-ti, mandro, cantecul
Ca mi-e drag ca sufletul."
„Eu, badita, l-oi canta,
Dar codrii s-or rasuna
si pe noi ne-a-ntampina
Paunasul codrilor,
Voinicul voinicilor!"
„Aurica dragulica!
Nici ai grija, nici ai frica.
Sa n-ai grija pentru tine
Cat ii fi tu langa mine.
Sa n-ai frica pentru mine
Cat oi fi eu langa tine!"
Puse prunca a canta,
Codrii pusera-a suna.
lata ca-i intampina
Paunasul codrilor,
Voinicul voinicilor.
„Cale buna, romanas!"
„Multumim, mai Paunas."
„Mai baiete, baietele,
Mai voinice, voinicele,
Da-ne noua pe mandra
Ca sa scapi cu viata ta."
„Ba, eu mandra nu ti-oi da
Pan' ce capul sus mi-a sta,
Ca eu cand o am luat
in cosite i-am jurat
Sa n-o las de langa mine
si s-o apar de oricine."
II
Ei de braie s-apucau
si la lupta se luau.
Cand in loc mi se-nvarteau,
Cand in sus se opinteau.
Nici unul nu dovedea.
Jos nici unul nu cadea.
Iar baiatul cam slabea,
Braul i se descingea,
si Paunul mi-l strangea
Trupusorul ii frangea.
„Mandro, mandrulita mea!
Vin' de-mi strange braul meu!
Apara-te-ar Dumnezeu!
Ca-mi slabesc puterile,
Mi se duc averile."
„Ba, nu, nu, badita frate,
Ca vei lupta pe dreptate,
si oricare-a birui,
Eu cu dansul m-oi iubi..."
Voiniceii se izbeau,
si mai tare s-opinteau,
si mai tare se-nvarteau,
si mai tare se tranteau.
Din doi unul dovedea,
Din doi unul jos cadea;
Cine ca mi-s dovedea,
si cu mandra purcedea?
Paunasul codrilor,
Voinicul voinicilor!
Cine-n lupta jos cadea
si-n urma-le ramanea?
Voinicel tras prin inel,
Moare-n codru singurel!
