Arta in 10-12 randuri ,faptul ca textul citat face parte dintr un basm popular.

A fost odata un împarat. El avea doisprezece feciori. Cand se punea la masa, copiii stau împrejuru-i cununa deplina. El era totdauna cu voie-buna, fiindca vedea ca trebile îi merg struna.
Împarații, vecinii lui, ravnea la traiul lui cel ticnit. Vezi ca și el era bun la inima, și nu se supara întru nimic pe popor, și nu asuprea pe vaduva, nici pe siriman.
Adeca, de! nimeni nu știa ce vierme îl rodea la inima și pe dansul. Ar fi dorit, boieri d-voastra, sa aiba și o fata barim, la atația feciori.
Și mai una, și mai alta, dete Dumnezeu în cele din urma de i se împlini și aceasta pofta a inimei: nevasta lui, împarateasa, ramase grea și peste noua luni facu o fata, frumoasa, de seaman pe lume n-avea.
De unde se aștepta acum împaratul ca sa fie pe deplin fericit, ași! unde? iaca se adeveri și la dansul, ca la toata lumea asta pacatoasa, povestea cantecului:
În lume nascut,
Nimeni n-a statut
A fi fericit
Cu desavarșit.
Începu a-i tanji trebile împarației. Începu adeca a da îndarat. Ba cutare împarat îl amenința ca voiește sa se scoale cu razboi asupra lui, daca nu o face cutare lucru; ba, cutare împarat cere cutare lucru; ba, supușii lui vor sa faca razmirița; ba, vitele de pe moșiile lui a calcat hotarele altei împarații și sunt luate de pripas; ba, ca moartea a dat în ele, și cate neajunsuri toate se țineau lanț, de ajunsese bietul împarat în sapa de lemn.
Se silea bietul împarat, cu toți cei doisprezece fii ai sai, sa faca pace, sa fie între oameni buna învoire, sa opreasca relele ce-l bantuiau, dar geaba, pagubele curgeau garla.
În cele mai de pe urma chema un cetitor de stele sa-i spuie ce e pricina de-i merg lucrurile anapoda și nu poate sa dea înainte.
Daca veni filosoful, îi puse la stele, și a doua zi îi zise sa bage de seama în trei zile d-a randul cum îi dorm copiii.
Trecand cele trei zile filosoful veni din nou.