28.05.17
Dragă jurnalule, sunt eu Euflory, ieri a fost o zi perfectă în viața mea. Cel puțin așa cred eu. Ziua s-a început ca de obicei, nimic important și deosebit, cel puțin așa credeam, însă adevărul era altul. Stând iarăși pe diverse rețele de socializare și iarăși jucându-mă în diverse jocuri, am înțeles că pierd foarte mult timp. Am decis să ies la aer curat. Am sunat un prieten să ieșim în parc. Și ajungând acolo cu zece minute mai devreme, m-am așezat pe bancă și am așteptat. Ceva straniu s-a întâmplat. Am simțit o briză ușoară de vânt. Am închis ochii și am auzit cum cântă păsările, cum foșnesc frunzele copacilor, vocile oamenilor din depărtare, mașinele ce se auzeau pe drum și respirația mea. Am avut o impresie ca și cum timpul e în mâinile mele, după care a venit prietenul și eu brusc m-am pierdut, nu mai era acea stare a momentului prezent care o aveam.....straniu...de ce mă gândesc la asta?...
