Un element care contribuie la aspectul ciudat al acestei paduri este chiar mediul in care a crescut. In peisajul romanesc padurea se asociaza de obicei cu terenul solid, inaltindu-se mai ales pe dealuri si munti. O padure nestatornica, "plutind" (chiar daca aceasta plutire este numai o aparenta) apare ca un fenomen dintre cele mai stranii. Padurea este strajuita de tacere si invaluita in nuante verzui - culoare ce adinceste senzatia de iluzie, de nedeslusit. "Cerul batea in verde", nisipurile erau acoperite "cu un abur verde".
Stejarul pare un personaj vegetal stravechi, care pastreaza parca in memoria lui intreaga istorie a vietii pe pamint. Impresia autorului este de interventie a unei fiinte nevazute in existenta padurii, iar referirea la "Strimba-Lemne" ne duce cu gindul la lumea basmului. Totusi nu apare in text nimic supranatural. "Fantasticul" padurii este altul decit acela din povesti, care,, prin comparatie, apare chiar mai limpede, mai luminos, mai clar. In Padurea Letea, fantasticul este numai sugerat. Din a-cest motiv el devine si mai tulburator. Sintem departe de miracolele basmelor. Aici miracolul ramine mereu o promisiune, este in-tr-una aminat, dar simti ca ar putea apare in orice clipa.Textul se incheie cu o imagine culminanta.
