Trandafirul
Cu țepii ascuțiți lui ca niște săbii înspăimântătoare, cu petalele lui fine prin care curge sângele roșu al iubirii adevărate ce așteaptă, să-l sărute razele firave ale soarelui abea răsărit, cu frunzele lui ce-i atârnă ca niște podoabe neprețuite pe trupu-i subțire apărat de țepii înfiorători, stă în mijlocul grădinii ce așteaptă ploaia de vară cu stropii ei ca niște lacrimi vărsate pentru iubirea de mult pierdută.
Trandafirul se uită la toate celelalte flori pastelate dar nu la fel de maiestoase ca el, nici una nu se compară cu acesta. Petalele lui fac ca fiecare floare oricât de frumoasă să fie geloasă pe frumusețea-i nemărginită.
