Formulează 4 întrebări în baza textului propus:

E bine că avem o memorie a simțurilor... O seară de vară în grădinița casei
noastre din Roman, scăldată în parfumul florilor de regina-nopții – argintii,
feciorelnice. Prin ferestrele deschise se unduiesc acorduri de pian. Fratele meu
cînta la pian, pentru mine, Sonata lunii. Sonata care mi-a rămas pînă azi învăluită
într-un parfum vegetal.
O mare desfătare a auzului este ascultarea tăcerii. Tăcerea e țesută din mii de
sunete, topite unele în altele: susurul apelor, geamătul mării, foșnetul frunzelor,
suspinul pămîntului, zumzetul gîzelor, respirația cerului, baletul ierbii, rîsetele
păsărilor, freamătul norilor...
Audiențe, audiții, audieri, auditorii, audiobooks... Cine are urechi de auzit să
le audă.
Eram elevă în clasa a patra primară cînd s-a anunțat că vine în turneu la
Roman poetul Minulescu, care-și promovează poeziile într-un recital. Mama mea
era îndrăgostită de poezie și favoriții ei erau Eminescu, Bacovia, Topîrceanu și
Minulescu. Avea felurite ediții din operele lor și mă învățase și pe mine să recit
papagalicește unele poezii. Recitalul a avut loc în sala de la etaj a cinematografului
Modern.
S-a ridicat ecranul și a rămas o scenă goală. Nu pot să-mi explic cum de
m-am dus singură la recital, eu care eram permanent însoțită de mama sau de tata.
Cert e că în acea după-amiază am fost singură la recital. Minulescu își interpreta
dramatic poeziile, le mima, făcea un adevărat spectacol. M-a impresionat puternic.
Pînă la bătrînețe, cînd ieșeam în oraș cu soțul meu, mi se derula invariabil în minte:
În orașu-n care plouă de trei ori pe săptămînă
Un bătrîn și o bătrînă –
Două jucării stricate –
Merg ținîndu-se de mînă...
După recital, au urmat autografe. Lumea s-a bulucit pe scenă. M-am dus și
eu să cer un autograf pe programul de sală.
Am rămas siderată. Pentru mine, poeții erau niște făpturi eterice,
spiritualizate, care trăiau efectiv prin și în poezie. O desfătare a auzului e poezia.
(După Antoaneta Ralian, Jocul de-a simțurile)