Mergeam eu asa suparat pe plaja din Constana, un loc frumos de privit. Ma uitam la cerul albastru, si dinte o data dau de o scoica. Era draguta asa ca luam scoica acasa. Ma uitam la ea pentru fa nu aveam niciun prieten. Ii desenez gura si fata. Eu string lumina si ma culc. Dimineata ma duc sa mi salut prietena scoica dar nu era acolo. Eu ingrijorat incep sa strig. Mama zise ca nimeni nu a luat o. Eu ma pun in pat iara necajit si cand ma arunc, simt o durere aspra in spate. Ridic patura si ce sa vezi, era scoica mea. O pun la loc dar se misca... Eu incepeam sa vorbesc cu ea, ea cu mine dar nu mi pasa ca putea sa vorbeasca, cu atat mai bine, e prietena mea cea mai buna. Si de atunci pana acum o cheama scoica fermecata
