Intr-o zi torida de vara mi-am chemat prietenul sa vina sa ne jucam in parc.
L-am asteptat 15 minute pe o banca. Credeam ca nu va mai veni. Dar uitel! venea cu mersul lui tantos putin prin sarituri.
-Nu credeam ca vei mai veni.
-Ooo! Dar ma stii pe mine mereu de incredere. Am chemat-o si pe Andreea sper ca nu te superi.
-Nu ma supar dar nu mai am rabdare sa o astept. Crezi ca se va supara?
-Nu pentru ca deja am venit,tipa Andreea din departare.V-a fost dor de mine?
-Da!Mereu hazul tau destinde atmosfera.
Andreea a tipat de fericire cu mainile in aer. Din pacate a lovit o doamna.
-Sper ca nu v-a suparat.a zis mama ei
-O. Am uitat sa va spun va veni si mama.Hai in leagane!
Din acel moment ne-am distrat foarte bine. Cu hazul Andreei si amuzantul mers al prietenului meu acea zi a devenit preferata mea.
