Glasul Padurii
Într-o zi, Ana se plimba prin padure, in cautare de ciuperci. Ea admira frumusetea copacilor, iarba moale si cerul de un albastru intens. Soarele ii lumina cararea fetitei, iar aceasta se lasa invaluita de mireasma si caldura imbietoare ale acelei zile de vara.
De odata, Ana auzi o voce care-i spuse:
- Au, era sa ma strivesti.
Ana se sperie, facand un salt in spate.
- Cine a vorbit?!
- Eu, cine altcineva?
Ana se uita nedumerita in jur.
- Dar... nu vad pe nimeni.
- Uita-te in jos!
Ana, uitandu-se-n jos, vazu o floricica mov, gesticuland si certandu-se cu ea:
- Domnisoara, tu crezi ca poti sa mergi asa, natenta prin padure. M-ai fi putut strivi!
- Imi cer scuze. Eu sunt Ana.
- Eu sunt Lili, floarea.
- Lili, ma bucur mult ca am intalnit o floare vorbitoare.
- Draga, sunt ca toate celalate. Inchide ochii si asculta.
Ana urma indicatiile florii. Cand inchise ochii, putu sa auda cantecul frumos al padurii.
Padurea chiar are glas. Trebuie doar sa sti sa o asculti!
