A fost odată ca niciodată un print tânăr înalt și frumos. Tatăl lui îl certa ca de ce nu se însoară. Iată el sa dus în căutarea a unei soție bună. Pe când mergea pe drum a întâlnit o fata săracă dar frumoasa cu ochii albaștri și cu buzele roșii el sa îndrăgostit de ea și a adus-o la tatăl sau. El a spus iată tata și soția mea. Însă tatăl luni a spus ție îți trebuie o prințesa ci nu o sluga. Printul trist a lăsat fata și a plecat la un regat ce trăia prințesa Eliza el a spus frumoasa gingașa ah iată și soarta mea. Însă într-adevăr a aflat ca este lacoma fățărnicia și doar ca vopseaua o face mai frumoasă. Și asa la toate regat ele. Atunci a luat-o pe fata cea care a întâlnit de prima data sofia. El a dus-o la tatăl sau și a spus "tata eu nu ma uit la cuvintele tale eu o iubesc din inima mea chearamu dacă nu e prințesa însă ea se deosebește foarte mult de toate prințesele care l-am văzut vreaodata" atunci tatăl lui bucuros a spus asa sa fie mâine va fi nunta. Printul la întrebat pe tatăl sa uit dar de ce nu mi-ai permis de prima data iar tatăl sau ia spus am așteptat ca sa spui cit de tare o iubești!!!!!!!!!!! Printul și cu Sofia au trăit multi ani fericiți. Sfârșit.
