Într-o zi am mers cu prietenul meu în păduricea de la marginea satului.
Ne-am jucat și nici nu ne-am dat seama cum a trecut timpul. O negură fină de lăsa peste noi și atunci ne-am dat seama că se face târziu și înserarea se va lăsa curând. Ne cuprinse pe amândoi deodată o frică destul de mare, căci până în sat era ceva distanță. Și cui nu i-ar fi teamă să vadă cum amurgul de lasă și că ar putea da nas în nas cu tot felul de animale sălbatice?
Am grăbit pasul pentru a ieși cât mai repede din pădure, căci ceața de lăsa din ce în ce mai deasă.
De îndată ce am ieșit la marginea pădurii am luat-o la fugă până am ajuns în sat.
