Era o zi de duminica. Soarele stralucea ca niciodata, vintul adia si el incet de parca vroia sa spuna ceva. Pasarile ciripeau cu glasul lor duios printre ramurile copacilor de linga casa. Plictisinduma am iesit la o plimbare, mergind incet am ajuns intro padure deasa si atit de fermecatoare. Inaintea mea era o cararusa ce am mers pe ea intilninduma la fie are pas cu diferite floricele si animalute ce ma faceau sa radiez de fericire. Simteam cu padurea era bucuroasa de venirea mea deoarece aveam o presuunere ca dorea sa ma imbratisese. Dupa putin timp a inceput sa ploua iar eu am plecat acasa intro atmosfera mirifica.
